Cum ne alegem partenerul de viaţă? (Partea a doua)

Voi începe acest articol prin a răspunde personal unei revolte care suna cam aşa: „Scrii de parcă ai 70 de ani”. În spatele unei astfel de afirmaţii rostite suficient de ironic, parafrazez mesajul: cum îşi permite o tânără care abia debutează în viaţă şi nu a avut timp de experienţă să emită fraze instructive şi judecăţi de valoare? Fac replica mea publică pentru accesul la înţelegere şi a altor persoane care ar gândi la fel. Păi, dragii mei, în primul rând, nu am nici cea mai mică pretenţie că ceea ce scriu ar reprezenta adevărul şi numai adevărul. Acesta, precum ştie toată lumea, este relativ. În al doilea rând, ceea ce scriu se bazează pe un profesionalism dobândit prin studii de specialitate, pasiunea şi verva studiului realităţii citite şi observate. În al treilea rând, vârsta cronologică poate fi diferită de vârsta mentală, în sensul că există oameni de 40 de ani care gândesc ca şi cum ar avea 20 sau tineri de 20-25 care au atitudine de viaţă ca la 35-40 şi mai ales este important felul în care percepem realitatea psihologică. Deasemenea specific că talentul şi inteligenţa într-un anumit domeniu poate fi atât o achiziţie prin experienţă, cât şi o manifestare nativă. În care dintre acestea mă încadrez? În toate! Iar pe lângă cele de sus adaug şi atitudinea morală de a împărtăşi cunoştinţele şi abilităţile mele cu alţii, pentru că niciodată nu pot şti în viaţa cui pot genera o schimbare, şi dacă aceasta se întâmplă măcar la o persoană, scopul meu a fost atins şi mă pot considera împlinită!!! Nu scriu pentru bani, nu scriu pentru nume (atâta timp cât nu sunt nici măcar în ţară), scriu pentru a aduce o contribuţie.
Să revenim la subiectul articolului. De data aceasta voi relata despre ce înseamnă ALEGERE! A intra într-o relaţie, după cum spuneam, presupune prezenţa mai multor ingrediente. Propun să vorbim despre ingredientul: gradul de maturitate a partenerului. Şi axioma sună în felul următor: cu cât partenerii sunt mai imaturi, cu atât relaţia va fi mai problematică şi invers. Cum să înţelegem acest fenomen: IMATURITATEA? De exemplu: dacă sunt o persoană care nu prea a primit afecţiune, pentru a compensa această lipsă, voi „cere” sau chiar „voi cerşi” de la partenerul meu să-mi ofere această afecţiune-lipsă, şi aceasta „trebuie” să mi se ofere nu atunci când are el sau ea chef, ci întotdeauna. Celălalt devine sufocat de această cerere constantă şi obsedantă şi începe să nu mai aibe chef deloc de a oferi ceea ce oricum oferea din alegere. Cum credeţi, mai rezistă o asfel de relaţie? Sau, altă situaţie: unul dintre perteneri mereu vrea să-şi demonstreze că are succes la sexul opus, vrea să-şi confirme sieşi că are valoare. Intră într-o relaţie, dar flirtează şi cu alţii/altele. Evident, partenerul simte sau observă. Oare va tolera? Dacă avem o relaţie şi o credem problematică, ceva nu merge, nu este ceea ce vreau, nu funcţionează la nivelul la care doresc, atunci neapărat ne uităm la noi. Nu la celălalt. Verificăm nivelul nostru de angajament. Ne punem întrebări de genul: eu ce aduc sau ce nu aduc în această relaţie? Eu ce vreau de fapt? Eu cât de matur/ă sunt? Eu ce compensez şi oare cer ceva ce mi-a lipsit? Eu ce şi cui vreau să demonstrez? Sunt dependent/ă? Am respect sincer faţă de el sau ea? Spun lucrurilor pe nume sau vreau să mă arăt ceea ce nu sunt? Ce interese am în această relaţie? Pe cine vreau să mă răzbun? Sunt preş de care se şterge el/ea pe picioare sau stau cu puşca la vânat? Ce vârstă mentală am? Cum comunic? Sunt atractiv/ă? Cu ce contribui în viaţa partenerului meu? Ce nevoi nesatisfăcute am? Ce gândesc despre mine şi despre el/ea? .... Şi lista poate continua. Şi vă invit să vă puneţi aceste întrebări şi să investiţi o oră pentru a vă da răspunsuri, dacă nu pe hârtie, măcar în minte. Indiferent că eşti în căutarea unui partener, testezi o relaţie sau eşti într-un cuplu căsătorit, redefineşte-ţi poziţia! Perfecţionează ceea ce ai. Iar pentru ca lucrurile să se schimbe, tu trebuie să te schimbi! (Jim Rohn). În aşa fel vei putea face cele mai bune alegeri pentru viaţa ta şi vei ajunge să ai în relaţia ta exact ceea ce vrei să ai. Iar ca să ai ceea ce vrei să ai, trebuie să FII! Acum înţelegi legătura cu SCHIMBAREA?