Cum ne alegem partenerul de viaţă? (Partea a treia)

Precum vedeţi, subiectul este unul inepuizabil şi îmi vin idei pe măsură ce mă gandesc la aceasta. Deaceea voi continua cu explicarea mecanismelor: alegere, maturitate, atracţii, controlul asupra propriei vieţi.
Fiecare om are felul lui personal de expresie, adică felul în care se exprimă, comunică, se etalează, se afişează. Există oameni plin de mistere despre care nu ştii niciodată ce să crezi şi oameni foarte clari şi deschişi care vorbesc în mod absolut natural despre orice subiect, de la ei ştii la ce să te aştepţi şi ce îşi doresc. Spun lucrurile acestea pentru că uneori întâlnim sau convieţuim cu persoane „dificile” cu care nu comunicăm eficient, despre care începem să avem tot felul de păreri acestea neavând un corespondent real. Avem situaţii în care cineva ne place, nu se exprimă în sensul acesta, noi respingem persoana deoarece credem că nu îi pasă, persoana cealalată, la rândul său se simte respinsă şi nu se întâmpă o relaţie.
Este nemaipomenit dacă fiecare dintre noi îşi sondează imaginea pe care o are asupra partenerului pe care şi-l doreşte. Vom descoperi că ceea ce credem că merităm, exact aceea vom avea. Nu intru în amănunte asupra acestui fenomen, dar cert este că el funcţionează. Comportamentele noastre sunt generate de ideile pe care le avem despre diverse lucruri, aceste atitudini ne conduc fără să ne dăm seama la reacţii conforme acestui principiu, iar rezultatele sunt efectul direct al acestor atitudini. Deaceea, cei care încă se consideră persoane nemulţumite în domeniul cuplului, sunt invitate să stea de vorbă cu ei înşişi şi să observe ideile care le parazitează visurile faţă de relaţia armonioasă pe care şi-o doresc.
Este vital să avem claritate în ceea ce ne dorim, să vizualizăm în detalii relaţia, partenerul, stilul de viaţă la care aspirăm. Este important să fim pozitivi şi să renunţăm la judecăţi, critici, nemulţumiri, să iertăm trecutul şi să completăm anumite experienţe cu oameni care au contribuit la durerile pe care fiecare le poartă mai mult sau mai puţin. Dându-ne propria definiţie, dând definiţie partenerului, ajungem la o balanţă echilibrată a raportului cerere-ofertă, pentru a nu avea iluzii şi pretenţii în faţa partenerului. Atunci când îţi doreşti o persoană de calitate înaltă în viaţa ta (şi cert e că fiecare aspiră la asta, să nu mă contrazică nimeni), ceea ce putem face în primul rând, este să ne creştem propria valoare, să lucrăm la intergitatea propriei persoane, să vedem cine suntem si ce avem de făcut pentru a deveni ceea ce vrem să fim. Într-o relaţie nu e loc de trişare, dacă te dai cine nu eşti, nu durează, şi mai devreme sau mai târziu, finalul este acelaşi. Şi nimeni nu are nevoie să piardă timpul. Mai ales TU.
Vezi cine eşti. Eşti o persoană dificilă, spui şi nu faci sau faci cînd spui că faci, care sunt valorile tale, ce vrei de la viaţă etc. Te priveşti în oglindă şi spui: eu sunt...., te uiţi bine de tot, ca să nu te minţi (e mai grav să te minţi pe tine decât pe alţii) şi acţionezi conform dorinţelor tale. Ai de crescut, indiferent ce vârstă ai. Aceeptă că ai nevoie de o schimbare, de ceva care să te entuziasmeze. Numai oamenii fericiţi pot face alţi oameni fericiţi. Dacă începi să oferi, nu o face condiţionat, pentru că atunci când persoana-partener nu va reuşi să fie „cumpărată” de ceea ce oferi la schimb, te va durea foarte tare. Începe să fii liber!!! Liber cu tine. Liber cu alţii. Libertatea generează miracole. Şi miracolul este în tine!!!