Când este momentul sa te căsătoreşti

Te-ai întrebat şi tu? Ai raspunsul? Cu siguranţă!
Este de la sine înţeles că în viaţa fiecărui om peregrinează, vin şi pleacă o mulţime de persoane, o mulţime de potenţiali parteneri, de şanse, ocazii, întâmplări neîntâmplătoare, iar noi avem o reacţie adaptată la nevoile din acel moment. De fiecare dată când laşi ca în viaţa ta să intre un „acel cineva”, te intrebi:
Aceasta e jumătatea mea?
Cum să testez că îmi este predestinat/ă?
Cum pot avea certitudinea că vreau să-mi petrec restul vieţii cu această persoană?
Începi să ai diverse voci în cap, se mai alătură şi părerile celorlalţi, mai ales a prietenilor şi a familiei. Pui cap la cap o mulţime de informaţii, ai idei care par contradictorii. Analizezi. Eşti atent/ă la sentimentele, trăirile, emoţiile tale. Chiar descoperi discordanţe între „îmi place” şi „îmi convine”, devenind frustrat/ă de atracţia faţă de „cine nu trebuie” sau nu este potrivit. Tot acest proces se transformă într-o luptă internă, mai ales că eşti conştient/ă că mai devreme sau mai târziu va trebui să faci o alegere, să faci o propunere sau să accepţi o cerere în căsătorie.
În cazul în care căsătoria pentru tine este o afacere, un business, eşti foarte clar în ceea ce ai de făcut. Este doar o chestie de timp. Dacă, însă, a fi cu cineva pentru tine înseamnă a fi îndrăgostit/ă, căutările deseori durează şi s-ar putea să fii în căutarea unei himere, a unei iluzii. Dincolo de acestea, eşti frământat să faci o alegere bună, iar ceea ce este important de ştiut, este faptul că eşti oricum liber/ă şi că propria libertatea nu ţi-o poate privatiza nimeni, deaceea eşti liber/ă să experimentezi, fără să forţezi, fără să te grăbeşti, în acelaşi timp fiind conştient de faptul că timpul nu se întoarce şi o şansă pierdută este o sansă ratată pentru totdeauna. Unii pot căuta o viaţă întreagă fără să-şi găsească perechea şi să experimenteze la nesfârşit, de fiecare dată potenţialul partener fiind insuficient de „bun” pentru „a-şi lega viaţa” cu el sau cu ea. Alţii, în schimb se nasc cu „jumatatea” alături, se cunosc în copilărie, petrec mult timp împreună, devin prieteni prin excelenţă şi rămân în doi o viaţă. Bineînţeles observaţi diversitatea comportamentelor umane de natură matrimonială şi fiecare caz are unicitatea lui.
Ce mi se pare mie foarte important este că pentru fiecare eveniment în viaţă există un timp optim, un moment potrivit, care, dacă este ratat, va fi problematic de soluţionat după. Deci şi pentru momentul căsătoriei este un moment perfect. Această decizie vine din noi şi din acea clipă alegerea partenerului se întâmplă de la sine, întâlneşti persoana potrivită când eşti pregătit/ă să o întâlneşti, este ca un mister al Universului. Este necesar şi inevitabil sa vrei, să îţi doreşti, să simţi nevoia, să faci din acesta o prioritate. Pentru că tot timpul poţi spune: cu siguranţă merit/vreau ceva mai bun, hai să mai aştept. Drama este că poţi face aceasta toată viaţa. Şi vei fi neîmplinit/ă. Pe lângă acestea, direcţia în care se dezvoltă societatea întârzie momentul căsătoriei, oamenii au început să gândească că este mai important să te realizezi din punct de vedere al carierei, şi după ce obţii un standard al vieţii mai bun, te orientezi la un debut în familie. Dacă aceasta este bine sau rău, nu ştim, dar ştim că totul se poate face împreună, în doi, aşa cum au făcut generaţiile anterioare.
Care este timpul optim? Timpul optim este atunci când ştii că vrei asta şi te maturizezi. Atunci când a te căsători capătă şi dă sens vieţii tale. Nu contează prejudecăţile, stereotipiile, părerile celorlalţi, care spun încă nu sau e prea târziu, ce comentează alţii este important, dar nimeni nu poate simţi ca tine şi nu poate trăi viaţa în locul tău. Şi când vei fi în ziua nunţii, fii atent/ă la jurămintele pe care le vei declara în faţa celuilalt.