Divorţul ca soluţie

Dincolo de stigmatul social binecunoscut în vremurile anterioare în urma căruia oamenii divortaţi sunt priviţi într-un fel, mai ales femeile, şi dincolo de perioada actuală în care oamenii, europenizându-se fac deja excese, divorţul fiind ceva obişnuit ca şi cum ai merge la cumpărături, totuşi e bine să cunoaştem psihologia divorţului şi ce ascunde acesta de fapt.
Divorţul ca proces de separare implică în primul rând un bărbat şi o femeie, atunci cand aceştia au împreună şi copii, problematica devine mai complexă, situaţia în acest caz multiplicând mai multe decizii, opinii, conflicte. Psihologic vorbind, familia aflată în separare acuză o criză, o infuncţionalitate şi o dorinţă de schimbare. Bineînţeles că problema nu este de ieri sau de azi, sunt cupluri care nici măcar nu au funcţionat vreodată, care s-au format mai mult sau mai puţin la nimereală, interesele cărora nu au avut legătură cu stabilitatea sau cu un proiect de viaţă comun, sau, în cazul în care au fost, partenerii nu au avut capacitatea de a crea, de a menţine şi de a genera constanţă in binele familiei. Şi în acest caz divorţul este ca o următoare etapă a vieţii. Unele lucruri nu merg niciodată. Din alt punct de vedere poate fi vorba de decizia de separare care vine de la un singur partener, celălalt fiind satisfăcut de realitatea de până atunci. În acest caz ori unul a evoluat mai mult, ori scopurile de viaţă au devenit prea diferite, ori apare un al treilea, ori nevoile personale se modifică. Si atunci inevitabil divorţul devine soluţie atât pentru unul, cât şi pentru celălalt. Pentru primul este o nouă oportunitate de a face cu viaţa sa ceea ce işi doreşte cu adevărat, pentru al doilea, de a se elibera de iluzia că îşi cunoaşte partenerul şi nevoile acestuia. Incompatibilitatea devine solvabilă prin separare pentru a da spaţiu noilor împliniri. Mai ales că o căsătorie îţi oferă multă experienţă şi destule lecţii pentru a nu mai face aceleaşi greşeli. Astfel nişte cauze reale, palpabile, plauzibile pot oferi o motivaţie sănătoasă şi de a vedea în acest caz într-adevăr divorţul ca pe o soluţie.
În acelaşi timp, privind statisticile actuale, este alarmant cum societatea a început să jongleze cu acest «instrument». Exodul masiv în străinatate, schimbarea viziunilor şi stilului de viaţă favorizează găuri enorme intre parteneri care ajung la un moment dat să se uite cu absolută strainătate unul la celălalt. Evident o astfel de societate nu poate fi sănătoasă atât timp cât aceasta trebuie să fie producătoare de generaţii noi, puternice, pregătite pentru a continua progresele epocii moderne, iar efectele se extind la nivel global. Tinere care deja au ca standard căsătoriile cu bărbaţi de vâsta a treia cu bani, femei căsătorite cu străini, bărbaţi care cad în patima alcoolui, copii cu planurile de viaţă date peste cap, instabilitate, incertitudine, luptă, pierdere de timp, energie, forţă vitală... Si atunci... cine oferă soluţii ???
Nimeni şi fiecare. E nevoie să-ţi pui din nou întrebări... Ca de fiecare dată când trebuie să faci următorul pas în viaţa ta. Eşti la o răscruce şi ai în faţă drumuri, fiecare drum te duce altundeva şi pasul pe fiecare va fi altfel. Iar tu trebuie să alegi! Si când alegi ţii cont de binele personal, de propria fericire, tii cont de binele societăţii în care trăieşti şi care îţi trasează limitele şi normele de conduită, ţii cont de posibilitatea viitorului tău şi de cei apropiaţi pe care cu siguranţă îi afectezi cu deciziile tale. Si dincolo de toate, ceea ce nu trebuie să uiţi niciodată, este că te-ai născut liber!!! Iar ceea ce faci, indiferent cum comentează ceilalţi, trebuie să-ţi dea încredere, pentru că orice schimbare va fi în folosul tău. Si mai ales : învaţă să-ţi asumi riscuri şi să te maturizezi din fiecare experienţă. Important este să eviţi să faci acţiuni ca să demonstrezi ceva cuiva, pentru că la un moment dat te vei trezi că ai făcut asta toată viaţa şi împlinirea va fi departe de tine...