Name:
Location: Bucuresti, Romania

I am who I am...

Monday, October 23, 2006

Relaţia de cuplu - între emotie şi raţiune

Cine dintre noi se întreabă: ce este de fapt cuplul dintre un bărbat şi o femeie, cât îl gândim cu mintea şi cât este pasiune şi sentiment??? Ce este mai important? Cine şi cât trebuie să dea? Unde se termină emoţia şi de unde începe raţuinea? De ce emoţia te dă peste cap şi de ce controlul îl deţine mintea? Cum se obţine echilibrul dintre acestea două? Cum poţi folosi ambele resurse pentru o relaţie funcţională? Ai nevoie de ambele pentru a fi fericit? Şi lista evident poate continua!
Hai să lucrăm puţin cu imaginaţia. Aşează-te relaxat, respiră adânc şi dacă eşti pregătit/ă, începem: vizualizează partenerul tău de cuplu.
Ai imaginea ei, a lui in faţa ta! Şi priveşti. Atent, fără să te grăbeşti, nu evita detaliile, fără prejudecăţi, doar priveste, studiază, bucură-ţi ochii. Fă asta cincisprezece minute. Nu gândi la nimic, doar priveşte. Fără semnificaţii, fără idei, fără gânduri, fără amintiri... şi în acelaşi timp, cât stai cu ochii imaginari pe această figură, priveşte şi la tine, nu la silueta ta, ci la ceea ce simţi atunci când priveşti. Observă ritmul inimii, apariţia transpiraţiei, căldura mâinilor, frecvenţa respiraţiei, incordarea anumitor muşchi ai corpului, mai ales ai feţei, tensiunile in stomac, furnicăturile în corp... dacă unele dintre acestea apar, înseamnă că tocmai ţi-ai cunoscut emoţiile! (Dacă nu apar, nu înseamnă că nu ai emoţii!!!)
Acum, aceeaşi persoană pe care o vizualizasei cu ochii emoţiilor, o vei vizualiza cu ochii minţii. Ai imaginea în faţă şi te uiţi la ea lăsând liber tot ce gândeşti despre persoana respectivă. Şi în acest caz vei apela la amintiri, evenimente, declaratii, poate chiar prejudecăţi. La ideile a ceea ce este ea/el care s-au format de-a lungul timpului, o dată cu experienţa separată sau comună. Aici intră şi ceea ce gândesc alţii despre ea/el, statutul social, profesional, relaţional. Astfel ai acces la tot ce gândeşti despre partenerul tău, la lucrurile care îţi convin, iţi sunt utile, sunt existenţiale şi la acele care te deranjează, te supără, te plictisesc, te enervează.
Primul pas a fost să conştientizezi diferenţa dintre emoţie şi raţiune. Practic este aproape imposibil să funcţioneze una fără cealaltă. Ceea ce este important e să le integrezi şi să le pui în acord. Ca să nu te confrunţi cu contradicţii interioare, deşi acestea fac parte din procesul natural al vieţii, faci ordine în structura ta. Deaceea ai nevoie bineînţeles să te cunoşti pe tine însuţi/însăţi. Să vezi care este partea ta dominanta: inteligenta emoţională sau logica mentală? Pentru a stabili acest lucru, poti face un test (dacă nu-l ai, ţi-l pot oferi, scrie la redacţie). Sau poţi întreba prietenii apropiaţi şi în care ai încredere, cum te văd ei. Din moment ce ştii mai multe despre tine vei şti mai multe şi despre celălalt. Iar un element al succesului în cuplu reprezintă chiar expresia ta, calitatea de a fi tu însuţi/însăţi, efortul mai mult sau mai puţin de a comunica sincer şi autentic, de a veni în relaţie cu ceea ce eşti şi să renunţi la toate măştile cu care vrei să fii mai valoros, dar nu te reprezintă. Dacă ai emoţii, exprimă-le, dacă ai critici şi elemente care nu îţi convin, spune-le fără intenţia de a-l jigni pe celălalt, dacă ai sentimente care crezi că trebuie spuse, spune-le, nu ţi se va întâmpla nimic periculos. Expimă-te prin cuvinte, gesturi corporale, obiecte de preţ, tăcere sau orice altă modalitate care îţi este caracteristică, mentală sau emoţională!
Şi dincolo de aceste explicaţii şi de explicaţţile pe care le aveţi chiar voi, într-o relaţie mereu vor fi prezente ambele aspecte, pentru ca dacă începutul este generat de pasiune şi de spontaneitate, continuarea va fi marcată de respect, înţelegere, capacitatea de comunicare şi echilibrul celor care participă la relaţie. Şi după cum nu există un standard al cum trebuie să fie o relaţie perfectă, urmează-ţi inima şi orice s-ar întâmpla, fericirea este în mâinile tale!

5 Comments:

Anonymous Anonymous said...

Foarte interesanta abordare. Logica, emotii, dar cum ramane cu supranaturalul? Crezi ca exista si niste fortze care ne "ghideaza" spre jumatatea pe care o cautzi?

12:19 AM  
Blogger Lillee said...

Ai mare dreptate...totul incepe asa de frumos ca mai apoi sa transforme in rutina. Si uneori...fericirea chiar nu este in mainile noastre ...

8:12 PM  
Anonymous Beniamin said...

Beniamin: Departe de a fi un bisericos, găsesc că toate explicaţiile le găsim în Sf.Scriptură.Apostolul Pavel are cea mai completă definiţie a dragostei.Părintele Stăniloaie spunea că fierbinţeala gândului trebuie călită în răceala minţii.Nu cred în suflete pereche; înseamnă că Dumnezeu ar fi cel mare miţtocar, să fabrice sufletele ca pe papuci sau mănuşi, ca apoi noi să alergăm ca besmeticii, să ne împerechiem...

6:36 AM  
Anonymous Beniamin said...

Cât priveşte imaginaţia, aceasta e un vehicul cam periculos. Iată ce spune Morcoveaţă: "Imaginaţia este un sfetnic îngâmfat, duşman al raţiunii, care îndeamnă omul la minciună şi eroare"...

6:43 AM  
Anonymous Beniamin said...

Am citit pe blogul unei tinere căsătorite care descria nunta ca pe un supliciu; când orchestra a cântat "Marşul nupţial" al lui M.Bartholdy, a simţit că e dusă în faţa plutonului de execuţie...Asta m-a inspirat şi am "comis" nuntirea din poiană" pe care aţi apreciat-o. Mulţumesc.Recent a avut loc Târgul de mirese; era binevenită"nuntirea..."...

7:13 AM  

Post a Comment

<< Home